Andy – Oliver.ro

Oliver și Reef, rechinul curajos, recuperează perla strălucitoare

Într-o zi însorită de vară, Oliver și familia lui au plecat în vacanță la mare. Pe plajă, Oliver a găsit o scoică mare și strălucitoare, care părea să șoptească ceva. Curios, a dus scoica la ureche și a auzit o voce:

– Oliver, ai vrea să descoperi o lume magică sub apă?

– Da! – a răspuns Oliver entuziasmat.

Deodată, apa din mare a început să strălucească, iar o undă blândă l-a tras încet în adâncuri. Spre surprinderea lui, putea respira sub apă! În fața lui a apărut un rechin albastru cu ochi prietenoși și o cicatrice mică pe aripioară.

– Bun venit, Oliver! Eu sunt Reef, rechinul curajos. Avem nevoie de ajutorul tău în Regatul Coralilor.

– Cu ce pot să ajut? – a întrebat Oliver, plin de curiozitate.

– Regatul nostru este în pericol. O caracatiță uriașă, Octo-Vortex, a furat perla magică care protejează marea. Dacă nu o recuperăm, coralii vor începe să piardă culorile, iar peștii nu vor mai avea un adăpost sigur.

Oliver a acceptat fără să stea pe gânduri, iar Reef l-a dus într-o aventură subacvatică.

Călătoria spre Peștera Abisului

În drumul lor, Reef și Oliver au traversat câmpuri pline de corali colorați și au întâlnit creaturi fascinante: pești-clovn care le-au oferit ghidare, delfini jucăuși care i-au învățat cum să se miște rapid prin apă și meduze strălucitoare care luminau calea.

– Ești curajos, Oliver, – a spus Reef. – Nu mulți ar fi dispuși să ne ajute.

– Sunt doar curios să descopăr lumea voastră și să ajut, – a răspuns Oliver.

Confruntarea cu Octo-Vortex

Când au ajuns la Peștera Abisului, locul unde trăia Octo-Vortex, totul era întunecat și liniștea era apăsătoare. Din adâncime, caracatița uriașă a ieșit, având perla strălucitoare prinsă în tentaculele sale.

– Nu veți lua perla de la mine! – a spus Octo-Vortex cu o voce gravă.

Oliver a privit spre Reef, care i-a șoptit:
– Perla reacționează la bunătate. Trebuie să-i arătăm lui Octo-Vortex că nu vrem să luptăm, ci doar să protejăm marea.

Oliver s-a apropiat cu grijă și i-a spus caracatiței:
– Octo-Vortex, marea are nevoie de perla ta. Dacă ne-o dai înapoi, promit că te vom ajuta să găsești un loc unde să fii fericit și liniștit.

Surprins de cuvintele lui Oliver, Octo-Vortex și-a relaxat tentaculele și a lăsat perla să plutească spre băiat.

– N-am vrut niciodată să fac rău, doar mă simțeam singur, – a spus caracatița.

Întoarcerea Perlei

Cu perla în mână, Oliver și Reef au plecat spre Regatul Coralilor. Când au așezat perla la locul ei, întreaga mare a început să strălucească. Coralii și-au recăpătat culorile, iar peștii au început să cânte de bucurie.

Octo-Vortex, acum mai prietenos, a fost invitat să devină gardianul Peșterii Abisului, iar toată lumea era fericită.

Întoarcerea pe Plajă

Reef l-a dus pe Oliver înapoi pe plajă. Înainte să plece, rechinul i-a spus:
– Ori de câte ori vei auzi marea șoptind, să știi că Regatul Coralilor îți mulțumește pentru curajul tău.

Oliver a privit în urmă spre mare, știind că va păstra mereu această aventură în inima lui.

Sfârșit

Povesti

Oliver și Lila, sopârla curioasă, în drum spre comoara soarelui

Într-un deșert fierbinte, acoperit de nisipuri aurii și pietre lucioase, trăia o șopârlă pe nume Lila. Avea solzi mici și strălucitori, care sclipeau sub razele soarelui. Lila era cunoscută pentru curajul și curiozitatea ei. Într-o dimineață, a descoperit o hartă veche gravată pe o scoică de broască țestoasă, găsită sub o stâncă.

– E harta spre Comoara Soarelui! – a exclamat ea. – O legendă spune că această comoară face orice deșert să înflorească.

Hotărâtă să o găsească, Lila a pornit la drum, urmând semnele de pe hartă.

Drumul prin Deșert

Primul indiciu era să urmeze umbra unui cactus înalt. Pe măsură ce soarele se mișca pe cer, Lila a alergat în jurul cactusului până când a descoperit un mic șarpe verde.

– Cauți Comoara Soarelui? – a întrebat șarpele.

Lila a dat din cap entuziasmată.

– Atunci, trebuie să traversezi Dunele Dansatoare, unde vântul creează valuri nesfârșite. Dar fii atentă, să nu pierzi harta.

Dunele Dansatoare

Pe măsură ce traversa dunele, vântul sufla tot mai tare, încercând să îi smulgă harta din gheare. Dar Lila a ținut-o strâns și a găsit adăpost sub o stâncă. Acolo, a întâlnit un scorpion, care i-a spus:

– Ești aproape. Mergi spre stânca ce seamănă cu un cap de șopârlă. Acolo vei găsi răspunsul.

Comoara Soarelui

Ajunsă la stânca indicată, Lila a descoperit o cavitate în care o lumină puternică pătrundea. Înăuntru, a găsit o piatră mică, strălucitoare, care părea să adune toată lumina soarelui.

Când Lila a scos piatra afară, întreg deșertul s-a transformat. Florile au început să înflorească, iar pământul s-a acoperit cu verdeață. Animalele din deșert s-au adunat în jurul ei, mulțumindu-i pentru curajul și perseverența ei.

Un Nou Început

Lila a păstrat piatra într-un loc sigur, știind că deșertul va rămâne un loc plin de viață datorită ei.

Sfârșit

Povesti

Poveste despre broasca țestoasă și broasca săltăreață

Într-un lac liniștit, înconjurat de trestii și flori de nufăr, trăiau două prietene foarte diferite: o broască țestoasă pe nume Tula și o broască verde săltăreață numită Sari.

Tula era calmă, înțeleaptă și se mișca încet, preferând să stea la soare pe o piatră. Sari, pe de altă parte, era energică, sărea peste tot și vorbea repede.

– Tula, trebuie să vezi ceva! – a spus Sari într-o dimineață, sărind în jurul ei. – Am auzit de la libelule că, în mijlocul lacului, există o insulă mică unde crește cea mai frumoasă floare de nufăr.

Tula a zâmbit.
– Pare interesant, Sari. Dar cum ajungem acolo?

– Simplu! Eu voi sări din nufăr în nufăr, iar tu poți înota încet, – a spus Sari cu entuziasm.

Drumul spre Insulă

Sari a pornit înainte, sărind grațios de pe un nufăr pe altul. Tula a intrat în apă și a început să înoate încet, dar sigur.

Pe drum, Sari s-a oprit să admire un roi de fluturi colorați.
– Ce frumoși sunt! – a exclamat ea, uitând pentru o clipă de insulă.

Tula, calmă, a continuat să înoate.
– Sari, nu uita de floarea de nufăr, – i-a amintit ea.

Mai târziu, Sari a sărit pe o frunză care s-a scufundat ușor, udând-o.
– Uf, prea multă grabă! – a râs ea, în timp ce Tula se apropia încet.

Floarea de Nufăr

Când au ajuns pe insulă, au găsit floarea minunată, care strălucea în lumina soarelui. Sari a vrut să sară imediat pe floare, dar Tula a spus:
– Stai, Sari. Unele lucruri sunt mai frumoase dacă le admiri de la distanță.

Sari s-a oprit și a privit floarea.
– Ai dreptate, Tula. Graba mea aproape că m-a făcut să o stric.

O Lecție despre Echilibru

Pe drumul înapoi, Sari a învățat să fie mai răbdătoare, iar Tula s-a bucurat de energia prietenei ei. Au ajuns să înțeleagă că sunt mai puternice împreună, cu răbdarea Tulei și entuziasmul lui Sari.

De atunci, cele două prietene au explorat lacul în echilibru perfect: una sărind și alta înotând încet.

Povesti

Oliver și Clipo, crocodilul viteaz, salvează pasărea flamingo

Într-o după-amiază călduroasă, Oliver explora o deltă plină de canale și copaci mangrove. În timp ce mergea pe un drum mic de lemn, a auzit un sunet ciudat venind din apă: un oftat adânc și trist.

Când s-a apropiat, a văzut un crocodil mic și verde, care stătea pe mal, cu capul sprijinit pe o piatră.

– Bună! – a spus Oliver. – Ce s-a întâmplat?

– Sunt Clipo, – a spus crocodilul. – Toți ceilalți crocodili spun că sunt prea mic pentru a face ceva important. Mi-ar plăcea să le dovedesc că pot fi curajos, dar nu știu cum.

Oliver a zâmbit.
– Poate te pot ajuta. Hai să găsim o aventură împreună!

Pe măsură ce mergeau pe lângă apă, au auzit un stol de păsări flamingo țipând agitate. Una dintre ele, pe nume Fifi, s-a apropiat de Oliver și Clipo.

– Ajutor! – a spus Fifi. – Puiul nostru a rămas blocat pe o mică insulă, iar curenții sunt prea puternici pentru ca noi să-l salvăm!

Clipo s-a uitat la Oliver.
– Asta e șansa mea!

Crocodilul mic a sărit în apă, iar Oliver l-a urmărit de pe mal, strigând încurajări. Clipo a înotat cu grijă printre curenți, folosindu-și coada pentru a se ghida.

Când a ajuns la insulă, l-a găsit pe puiul de flamingo tremurând.
– Nu te teme, – i-a spus Clipo. – Sunt aici să te ajut.

Cu grijă, l-a luat pe spatele său și a început să înoate înapoi. Deși curenții au încercat să-l împingă înapoi, Clipo a rămas hotărât. Cu fiecare bătaie de coadă, s-a apropiat tot mai mult de mal.

Oliver și flamingo-ii așteptau cu sufletul la gură. Când Clipo a ajuns în siguranță, toți au izbucnit în aplauze și strigăte de bucurie.

– Ai reușit! – a spus Oliver, îmbrățișând crocodilul.

Fifi s-a aplecat spre Clipo.
– Ești un adevărat erou. Ai salvat puiul nostru și ai dovedit că mărimea nu contează atunci când ai curaj.

Clipo era foarte fericit. Pentru prima dată, simțea că este cu adevărat important. Oliver i-a zâmbit.
– Vezi? Nu trebuie să fii mare pentru a face lucruri mari. Tot ce contează este să crezi în tine.

De atunci, Clipo a devenit cunoscut ca „Crocodilul Curajos” al deltei, iar el și Oliver au rămas prieteni buni, continuând să exploreze și să ajute animalele din jur.

Povesti

Povestea clasica cu Ursul păcălit de vulpe

A fost odată ca niciodată o vulpe șireată care mereu își căuta de mâncare prin pădure. Într-o zi geroasă de iarnă, vulpea a văzut un urs mare și cam naiv pescuind pe lacul înghețat. Vulpea s-a gândit să-l păcălească.

– Ursule drag, de ce să muncești atât de mult? Eu știu o metodă mai ușoară să prinzi pește! – i-a spus vulpea.
– Cum? – a întrebat ursul curios.
– E simplu! Faci o gaură în gheață, bagi coada în apă și stai nemișcat. Peștii vor crede că e un vierme mare și se vor agăța singuri.

Ursul, crezând vulpea, a săpat o gaură mare în gheață și și-a băgat coada în apă. Vulpea l-a sfătuit:
– Trebuie să ai răbdare și să stai cât mai mult, pentru că peștii cei mari vin mai greu.

Ursul a ascultat-o și a stat, și a stat… dar era iarnă, iar apa din lac a început să înghețe în jurul cozii lui! Vulpea, râzând pe furiș, a fugit în pădure.

Când ursul a vrut să-și scoată coada, a tras tare, dar nu a reușit. Gheața era prea groasă! A tras din nou, mai tare, și atunci coada i s-a rupt. Supărat și păcălit, ursul a învățat să nu mai creadă tot ce aude și să fie mai atent.

Vulpea, mulțumită de șiretlic, a râs mult timp pe seama ursului.

Povesti

Povestea clasică cu cei trei purceluși

A fost odată ca niciodată trei purceluși care trăiau împreună cu mama lor. Într-o zi, mama le-a spus:
– Dragii mei, ați crescut mari și trebuie să vă construiți casele voastre. Dar aveți grijă, să fie rezistente, pentru că lupul cel rău vrea să vă prindă!

Primul purceluș, mai leneș, și-a construit o casă din paie. Al doilea, mai harnic, dar nu prea atent, și-a făcut o casă din lemn. Al treilea purceluș, cel mai isteț, a construit o casă solidă din cărămidă.

Într-o zi, lupul cel rău a venit la casa de paie.
– Purcelușule, purcelușule, lasă-mă să intru! – a spus lupul.
– Nu te las! – a răspuns purcelușul.
– Atunci suflu și-ți dărâm casa! – a spus lupul.
Și lupul a suflat și casa de paie a căzut. Primul purceluș a fugit repede la fratele său din casa de lemn.

Lupul a ajuns și acolo:
– Purcelușilor, purcelușilor, lăsați-mă să intru!
– Nu te lăsăm! – au răspuns cei doi.
– Atunci suflu și-ți dărâm casa!
Lupul a suflat tare, iar casa de lemn s-a prăbușit. Cei doi purceluși au fugit la fratele lor mai mare, în casa de cărămidă.

Lupul a venit și la casa de cărămidă:
– Purcelușilor, purcelușilor, lăsați-mă să intru!
– Nu te lăsăm! – au spus cei trei.
Lupul a suflat, dar casa nu s-a clintit. A mai suflat și mai tare, dar casa era prea solidă. Obosit, lupul s-a gândit să intre pe horn.

Purcelușii l-au văzut și au pus un cazan mare cu apă fierbinte în șemineu. Când lupul a coborât pe horn, a căzut direct în apă fierbinte! Speriat, a fugit în pădure și nu s-a mai întors niciodată.

Cei trei purceluși au trăit fericiți în casa de cărămidă, învățând că munca și hărnicia sunt mereu răsplătite.

Calatorii

Povestea superba a unui loc de tihna si voie buna

In Turul Romaniei impreuna cu Oliver si BamBam am decis sa alegem cele mai frumoase locatii de cazare de pe traseul nostru. De fapt, locatiile pe care le-am gasit ne-au definit traseul si directia in care sa ne indreptam.
Astfel, in lungile cautari dupa locatii inedite, Elena a gasit pe AirBnb „un loc de tihna si voie buna„. Este o casa veche cu fanar, din anul 1947, si care a fost complet renovata in anul 2020.

Locatia se afla in localitatea Sangeroz-Bai, pe un deal, la aproximativ 5 km de centrul orasului. Drumul pana la cabana a fost complet pietruit de catre nepotii care au renovat aceasta locatie si accesul se face cu masina 4×4. Insa la capatul drumului se regaseste un peisaj superb si un loc care imi aduce aminte de copilarie.

Sandel, gazda noastra, ne-a povestit sa a mostenit terenul si vechia casa de la bunicul lui, care a construit-o in anul 1947. Casa este amplasata pe un terent de 3 hectare, pe deal, cu vedere directa catre orasul Sangeroz-Bai. Fundatia casei este din piatra culeasa de pe valea Cutilor, iar structura este din lemn de fag cioplit manual cu toporul. Acoperisul este integral din sindrila. Intrarea in casa se face sarind un parleaz, si apoi continuand pe o poteca cu trepte de piatra si cu balustrada din barne de lemn.

Sindrila de pe acoperis a fost si motivul principal pentru care s-au apucat de renovat. Sandel, impreuna cu un al frate (in total sunt 11 frati) au vrut sa repare acoperisul casei, dar cand incercau sa schimbe o sindrila, se rupeau alte 3-4. Pentru ca structura casei era sanatoasa, au decis sa renevoze compelt casa. Au rezidit toata fundatia de piatra si au mai introdus o barna pentru a putea inalta putin casa. Au chemat un mester care de 60 de ani lucreaza in lemn, printre putinii care mai cunosc aceasta meserie. Mesterul s-a ocupat inclusiv de acoperis si a montat cele peste 10000 de bucati de sindrila.

Casa este compusa acum din 2 dormitoare in partea de jos. In dormitorul din dreapta, a fost camera care tine loc de bucatarie si unde era montata o soba pe lemne cu cuptor. Aici gateau bunicii lui pentru cei 7 copii. In dormitorul din stanga era in trecut grajdul de animale, cu acces direct de afara, iar din holul interior se putea baga mancare pe oblon pentru animale. Cele 2 dormitoare sunt acum unite de un hol in care se afla o bucatarie mica si o baie completa.

Din holul central poti sa te urci in podul casei, locul unde in trecut era hambar pentru nutret si loc pentru afumat carnea de porc pe timpul iernii. Acum, in acest pod se afla 2 paturi, amplasate in fiecare capat al mansardei, cu vedere catre acoperisul confectionat din 3 tipuri de lemn. Atentia la detalii si modul in care cei doi frati au readus la viata aceasta casa iti taie pur si simplu rasuflarea. Iti doresti sa nu mai pleci de aici.

Incalzirea casei se face prin 3 sobe pe lemne, cate una in fiecare dormitor si una in bucatarie. Sobele au fost construite doar din caramida si din lut, pastrand acelasi stil traditional. Toata materialele folosite la reconditionare au fost locale si de cea mai buna calitate. S-a folosit foarte mult din lemnul vechi, care a fost curatat si tratat.

In partea din laterala a casei este prezenta o terasa mare, in mijlocul careia se afla o masa mare, rotunda, care este practic un gratar central. In aceasta zona poti face un foc de tabara imens iar pentru a nu afuma mesenii, deasupra gratarului este montat un cos imens, cu ventilator puternic pentru a evacua tot fumul. Structura de rezistenta a gratarului este din caramida, iar masa circulara este din lemn masiv.

Calatorii

Cazari inedite in Romania potrivite pentru familii cu bebelusi

De cand s-a nascut Oliver am fost cu el de 2 ori la mare si acum am decis sa plecam intr-o excursie prin toata tara. Nu chiar toata tara, ci din Bucuresti pana in Maramures si inapoi. Aveam o lista deja stabilita de cazari inedite insa pe unele le-am descoperit pe drum, prin research online (Airbnb, Booking, etc).
Prin cazari inedite ma refer la acele locatii care se diferentiaza prin arhitectura, design sau peisaje. Mai pe scurt, acele cazari frumoase pe care iti doresti sa le publici pe Instagram.

1. Moon-Resort in Busteni

Prima locatie unde ne-am cazat a fost Moon-Resort din Busteni. Sunt practic tiny house-uri amplasate intr-o zona foarte frumoasa si cu vedere directa la munte. Sunt mai multe casute insa cele Calistro au dormitor separat si living cu bucatarie. Pentru noi este foarte important sa avem o alta camera unde sa putem sa petrecem timpul in momentele in care Oliver doarme 😀
La Moon-Resort mi-a placut foarte mult ideea de tiny-house si privelistea superba catre munti. In plus, sunt casute individuale si intime. Chiar daca bebelusul plange, nu se aude asa tare la vecini (sau de la vecini). O alta facilitate faina este aceea ca au zona de gratar cu carbuni si lemne. Au inclusiv scaun si patut pentru bebelusi. Si, cel mai fain este ca au semineu in fiecare camera.
Complexul este foarte aproape de Castelul Cantacuzino si in camera (dar si online) au o brosura bine documentata in care gasiti obiectivele cele mai importante, restaurante si alte informatii utile pentru turisti.
Pentru ca noi am fost in aceasta excursie cu BamBam (masina noastra electrica), ne-a interesat mult daca au incarcare in resort. Din pacate nu au o statie dedicata de incarcare, dar, de la locul de parcare din strada poti conecta un incarcator mobil la o priza exterioara. Se incarca lent, dar peste noapte este ok. Un alt punct de incarcare gasiti la Castelul Cantacuzino.

2. Balvanyos Resort

Acesta este un complex mare, situat in natura, inconjurat de padure si unde ai parte de toate facilitatile unui resort de 4* dotat cu SPA, restaurante, sala de fitness si toate cele. Este pur si simplu superb acest resort si ai impresia ca nu esti in Romania. Cazarea se poate face fie in hotelul principal, fie in cele 2 vile adiacente hotelului.
Noi ne-am cazat in Vila Panorama 2, intr-o camera frumoasa, la parter, cu vedere directa catre depresiune. Totusi, daca mergi la resort intr-o perioada rece, cu copil mic, nu iti recomand sa te cazezi la vile. Este deranjant sa mergi in fiecare zi la micul dejun, la spa, la restaurante, etc. Zona de la vile e frumoasa, dar parca mai bine cobori in halat din camera de hotel si te duci direct la SPA 😀
Balvanyos Resort este si child friendly. Au tot ce iti trebuie: patut, multe scaune pentru bebelusi in restaurante, chelnerii iti pot incalzi laptele sau mancarica pentru bebe, sau chiar, daca le ceri, iti fac legume fierte sau la gratar. Sunt foarte receptivi si ne-am simtit foarte bine.
Resort-ul are si o statie dedicata de incarcare electrica pentru masini. Trebuie doar sa ceri cartela de la receptie.