2-4 ani – Oliver.ro

Oliver și Reef, rechinul curajos, recuperează perla strălucitoare

Într-o zi însorită de vară, Oliver și familia lui au plecat în vacanță la mare. Pe plajă, Oliver a găsit o scoică mare și strălucitoare, care părea să șoptească ceva. Curios, a dus scoica la ureche și a auzit o voce:

– Oliver, ai vrea să descoperi o lume magică sub apă?

– Da! – a răspuns Oliver entuziasmat.

Deodată, apa din mare a început să strălucească, iar o undă blândă l-a tras încet în adâncuri. Spre surprinderea lui, putea respira sub apă! În fața lui a apărut un rechin albastru cu ochi prietenoși și o cicatrice mică pe aripioară.

– Bun venit, Oliver! Eu sunt Reef, rechinul curajos. Avem nevoie de ajutorul tău în Regatul Coralilor.

– Cu ce pot să ajut? – a întrebat Oliver, plin de curiozitate.

– Regatul nostru este în pericol. O caracatiță uriașă, Octo-Vortex, a furat perla magică care protejează marea. Dacă nu o recuperăm, coralii vor începe să piardă culorile, iar peștii nu vor mai avea un adăpost sigur.

Oliver a acceptat fără să stea pe gânduri, iar Reef l-a dus într-o aventură subacvatică.

Călătoria spre Peștera Abisului

În drumul lor, Reef și Oliver au traversat câmpuri pline de corali colorați și au întâlnit creaturi fascinante: pești-clovn care le-au oferit ghidare, delfini jucăuși care i-au învățat cum să se miște rapid prin apă și meduze strălucitoare care luminau calea.

– Ești curajos, Oliver, – a spus Reef. – Nu mulți ar fi dispuși să ne ajute.

– Sunt doar curios să descopăr lumea voastră și să ajut, – a răspuns Oliver.

Confruntarea cu Octo-Vortex

Când au ajuns la Peștera Abisului, locul unde trăia Octo-Vortex, totul era întunecat și liniștea era apăsătoare. Din adâncime, caracatița uriașă a ieșit, având perla strălucitoare prinsă în tentaculele sale.

– Nu veți lua perla de la mine! – a spus Octo-Vortex cu o voce gravă.

Oliver a privit spre Reef, care i-a șoptit:
– Perla reacționează la bunătate. Trebuie să-i arătăm lui Octo-Vortex că nu vrem să luptăm, ci doar să protejăm marea.

Oliver s-a apropiat cu grijă și i-a spus caracatiței:
– Octo-Vortex, marea are nevoie de perla ta. Dacă ne-o dai înapoi, promit că te vom ajuta să găsești un loc unde să fii fericit și liniștit.

Surprins de cuvintele lui Oliver, Octo-Vortex și-a relaxat tentaculele și a lăsat perla să plutească spre băiat.

– N-am vrut niciodată să fac rău, doar mă simțeam singur, – a spus caracatița.

Întoarcerea Perlei

Cu perla în mână, Oliver și Reef au plecat spre Regatul Coralilor. Când au așezat perla la locul ei, întreaga mare a început să strălucească. Coralii și-au recăpătat culorile, iar peștii au început să cânte de bucurie.

Octo-Vortex, acum mai prietenos, a fost invitat să devină gardianul Peșterii Abisului, iar toată lumea era fericită.

Întoarcerea pe Plajă

Reef l-a dus pe Oliver înapoi pe plajă. Înainte să plece, rechinul i-a spus:
– Ori de câte ori vei auzi marea șoptind, să știi că Regatul Coralilor îți mulțumește pentru curajul tău.

Oliver a privit în urmă spre mare, știind că va păstra mereu această aventură în inima lui.

Sfârșit

Povesti

Oliver și Lila, sopârla curioasă, în drum spre comoara soarelui

Într-un deșert fierbinte, acoperit de nisipuri aurii și pietre lucioase, trăia o șopârlă pe nume Lila. Avea solzi mici și strălucitori, care sclipeau sub razele soarelui. Lila era cunoscută pentru curajul și curiozitatea ei. Într-o dimineață, a descoperit o hartă veche gravată pe o scoică de broască țestoasă, găsită sub o stâncă.

– E harta spre Comoara Soarelui! – a exclamat ea. – O legendă spune că această comoară face orice deșert să înflorească.

Hotărâtă să o găsească, Lila a pornit la drum, urmând semnele de pe hartă.

Drumul prin Deșert

Primul indiciu era să urmeze umbra unui cactus înalt. Pe măsură ce soarele se mișca pe cer, Lila a alergat în jurul cactusului până când a descoperit un mic șarpe verde.

– Cauți Comoara Soarelui? – a întrebat șarpele.

Lila a dat din cap entuziasmată.

– Atunci, trebuie să traversezi Dunele Dansatoare, unde vântul creează valuri nesfârșite. Dar fii atentă, să nu pierzi harta.

Dunele Dansatoare

Pe măsură ce traversa dunele, vântul sufla tot mai tare, încercând să îi smulgă harta din gheare. Dar Lila a ținut-o strâns și a găsit adăpost sub o stâncă. Acolo, a întâlnit un scorpion, care i-a spus:

– Ești aproape. Mergi spre stânca ce seamănă cu un cap de șopârlă. Acolo vei găsi răspunsul.

Comoara Soarelui

Ajunsă la stânca indicată, Lila a descoperit o cavitate în care o lumină puternică pătrundea. Înăuntru, a găsit o piatră mică, strălucitoare, care părea să adune toată lumina soarelui.

Când Lila a scos piatra afară, întreg deșertul s-a transformat. Florile au început să înflorească, iar pământul s-a acoperit cu verdeață. Animalele din deșert s-au adunat în jurul ei, mulțumindu-i pentru curajul și perseverența ei.

Un Nou Început

Lila a păstrat piatra într-un loc sigur, știind că deșertul va rămâne un loc plin de viață datorită ei.

Sfârșit

Povesti

Poveste despre broasca țestoasă și broasca săltăreață

Într-un lac liniștit, înconjurat de trestii și flori de nufăr, trăiau două prietene foarte diferite: o broască țestoasă pe nume Tula și o broască verde săltăreață numită Sari.

Tula era calmă, înțeleaptă și se mișca încet, preferând să stea la soare pe o piatră. Sari, pe de altă parte, era energică, sărea peste tot și vorbea repede.

– Tula, trebuie să vezi ceva! – a spus Sari într-o dimineață, sărind în jurul ei. – Am auzit de la libelule că, în mijlocul lacului, există o insulă mică unde crește cea mai frumoasă floare de nufăr.

Tula a zâmbit.
– Pare interesant, Sari. Dar cum ajungem acolo?

– Simplu! Eu voi sări din nufăr în nufăr, iar tu poți înota încet, – a spus Sari cu entuziasm.

Drumul spre Insulă

Sari a pornit înainte, sărind grațios de pe un nufăr pe altul. Tula a intrat în apă și a început să înoate încet, dar sigur.

Pe drum, Sari s-a oprit să admire un roi de fluturi colorați.
– Ce frumoși sunt! – a exclamat ea, uitând pentru o clipă de insulă.

Tula, calmă, a continuat să înoate.
– Sari, nu uita de floarea de nufăr, – i-a amintit ea.

Mai târziu, Sari a sărit pe o frunză care s-a scufundat ușor, udând-o.
– Uf, prea multă grabă! – a râs ea, în timp ce Tula se apropia încet.

Floarea de Nufăr

Când au ajuns pe insulă, au găsit floarea minunată, care strălucea în lumina soarelui. Sari a vrut să sară imediat pe floare, dar Tula a spus:
– Stai, Sari. Unele lucruri sunt mai frumoase dacă le admiri de la distanță.

Sari s-a oprit și a privit floarea.
– Ai dreptate, Tula. Graba mea aproape că m-a făcut să o stric.

O Lecție despre Echilibru

Pe drumul înapoi, Sari a învățat să fie mai răbdătoare, iar Tula s-a bucurat de energia prietenei ei. Au ajuns să înțeleagă că sunt mai puternice împreună, cu răbdarea Tulei și entuziasmul lui Sari.

De atunci, cele două prietene au explorat lacul în echilibru perfect: una sărind și alta înotând încet.

Povesti

Oliver și Clipo, crocodilul viteaz, salvează pasărea flamingo

Într-o după-amiază călduroasă, Oliver explora o deltă plină de canale și copaci mangrove. În timp ce mergea pe un drum mic de lemn, a auzit un sunet ciudat venind din apă: un oftat adânc și trist.

Când s-a apropiat, a văzut un crocodil mic și verde, care stătea pe mal, cu capul sprijinit pe o piatră.

– Bună! – a spus Oliver. – Ce s-a întâmplat?

– Sunt Clipo, – a spus crocodilul. – Toți ceilalți crocodili spun că sunt prea mic pentru a face ceva important. Mi-ar plăcea să le dovedesc că pot fi curajos, dar nu știu cum.

Oliver a zâmbit.
– Poate te pot ajuta. Hai să găsim o aventură împreună!

Pe măsură ce mergeau pe lângă apă, au auzit un stol de păsări flamingo țipând agitate. Una dintre ele, pe nume Fifi, s-a apropiat de Oliver și Clipo.

– Ajutor! – a spus Fifi. – Puiul nostru a rămas blocat pe o mică insulă, iar curenții sunt prea puternici pentru ca noi să-l salvăm!

Clipo s-a uitat la Oliver.
– Asta e șansa mea!

Crocodilul mic a sărit în apă, iar Oliver l-a urmărit de pe mal, strigând încurajări. Clipo a înotat cu grijă printre curenți, folosindu-și coada pentru a se ghida.

Când a ajuns la insulă, l-a găsit pe puiul de flamingo tremurând.
– Nu te teme, – i-a spus Clipo. – Sunt aici să te ajut.

Cu grijă, l-a luat pe spatele său și a început să înoate înapoi. Deși curenții au încercat să-l împingă înapoi, Clipo a rămas hotărât. Cu fiecare bătaie de coadă, s-a apropiat tot mai mult de mal.

Oliver și flamingo-ii așteptau cu sufletul la gură. Când Clipo a ajuns în siguranță, toți au izbucnit în aplauze și strigăte de bucurie.

– Ai reușit! – a spus Oliver, îmbrățișând crocodilul.

Fifi s-a aplecat spre Clipo.
– Ești un adevărat erou. Ai salvat puiul nostru și ai dovedit că mărimea nu contează atunci când ai curaj.

Clipo era foarte fericit. Pentru prima dată, simțea că este cu adevărat important. Oliver i-a zâmbit.
– Vezi? Nu trebuie să fii mare pentru a face lucruri mari. Tot ce contează este să crezi în tine.

De atunci, Clipo a devenit cunoscut ca „Crocodilul Curajos” al deltei, iar el și Oliver au rămas prieteni buni, continuând să exploreze și să ajute animalele din jur.

Povesti

Povestea clasica cu Ursul păcălit de vulpe

A fost odată ca niciodată o vulpe șireată care mereu își căuta de mâncare prin pădure. Într-o zi geroasă de iarnă, vulpea a văzut un urs mare și cam naiv pescuind pe lacul înghețat. Vulpea s-a gândit să-l păcălească.

– Ursule drag, de ce să muncești atât de mult? Eu știu o metodă mai ușoară să prinzi pește! – i-a spus vulpea.
– Cum? – a întrebat ursul curios.
– E simplu! Faci o gaură în gheață, bagi coada în apă și stai nemișcat. Peștii vor crede că e un vierme mare și se vor agăța singuri.

Ursul, crezând vulpea, a săpat o gaură mare în gheață și și-a băgat coada în apă. Vulpea l-a sfătuit:
– Trebuie să ai răbdare și să stai cât mai mult, pentru că peștii cei mari vin mai greu.

Ursul a ascultat-o și a stat, și a stat… dar era iarnă, iar apa din lac a început să înghețe în jurul cozii lui! Vulpea, râzând pe furiș, a fugit în pădure.

Când ursul a vrut să-și scoată coada, a tras tare, dar nu a reușit. Gheața era prea groasă! A tras din nou, mai tare, și atunci coada i s-a rupt. Supărat și păcălit, ursul a învățat să nu mai creadă tot ce aude și să fie mai atent.

Vulpea, mulțumită de șiretlic, a râs mult timp pe seama ursului.

Povesti

Povestea clasică cu cei trei purceluși

A fost odată ca niciodată trei purceluși care trăiau împreună cu mama lor. Într-o zi, mama le-a spus:
– Dragii mei, ați crescut mari și trebuie să vă construiți casele voastre. Dar aveți grijă, să fie rezistente, pentru că lupul cel rău vrea să vă prindă!

Primul purceluș, mai leneș, și-a construit o casă din paie. Al doilea, mai harnic, dar nu prea atent, și-a făcut o casă din lemn. Al treilea purceluș, cel mai isteț, a construit o casă solidă din cărămidă.

Într-o zi, lupul cel rău a venit la casa de paie.
– Purcelușule, purcelușule, lasă-mă să intru! – a spus lupul.
– Nu te las! – a răspuns purcelușul.
– Atunci suflu și-ți dărâm casa! – a spus lupul.
Și lupul a suflat și casa de paie a căzut. Primul purceluș a fugit repede la fratele său din casa de lemn.

Lupul a ajuns și acolo:
– Purcelușilor, purcelușilor, lăsați-mă să intru!
– Nu te lăsăm! – au răspuns cei doi.
– Atunci suflu și-ți dărâm casa!
Lupul a suflat tare, iar casa de lemn s-a prăbușit. Cei doi purceluși au fugit la fratele lor mai mare, în casa de cărămidă.

Lupul a venit și la casa de cărămidă:
– Purcelușilor, purcelușilor, lăsați-mă să intru!
– Nu te lăsăm! – au spus cei trei.
Lupul a suflat, dar casa nu s-a clintit. A mai suflat și mai tare, dar casa era prea solidă. Obosit, lupul s-a gândit să intre pe horn.

Purcelușii l-au văzut și au pus un cazan mare cu apă fierbinte în șemineu. Când lupul a coborât pe horn, a căzut direct în apă fierbinte! Speriat, a fugit în pădure și nu s-a mai întors niciodată.

Cei trei purceluși au trăit fericiți în casa de cărămidă, învățând că munca și hărnicia sunt mereu răsplătite.